miercuri, 26 ianuarie 2011

Eu cu mine

Trebuia sa intru si eu in randul lumii,toti au facut cate un blogg...oare de ce? Gandurile sunt apasatoare,vezi oameni redusi la statutul de animale,rautati la tot pasul iar tu,tu ca om vrei sa respiri...iar atunci gandesti.A tine totul pentru tine nu ar face decat sa te dai batut,Pune-ti gandurile pe un blogg si sigur iti vei gasii aliati,oameni ce impartasesc aceleasi teluri...bucurii si suferinte!
"Sa avem curajul de a fi nebuni,sa fii cuminte e comun"....acest citat din Cioran este mottoul meu in viata.Mereu m-am crezut deosebit,cu o sinapsa peste ceilalti dar maleabil,coborand sau urcand la nivelul fiecaruia.A intra in rutina vietii ar plictisi ingrozitor.Nebuniile frumoase sunt gesturile ce le faci pe moment.rationalul te apara dar iti plafoneaza viata.am mers intotdeauna pe risc si pe simturile de moment.Am castigat? Am pierdut? Acum sunt pe minus,dar am increderea ca la finalul vietii o sa fiu multumit.
Ce este viata?...cred ca iubire. Am trecut prin toate etapele si intotdeauna m-am invinovatit si am luat in subconstient toate greselile dintr-o relatie.Am fost lovit dar nu am facut pe victima,gasind in loviturile ei gesturi de autoaparare in fata greselilor mele.Acum alerg dupa iubire...multi ma cred naiv,copil...toti imi spun ca iubirea nu exsista,ca relatia si casnicia este un contract plin de compromisuri.NU...eu inca mai cred in iubire,in daruire...sa traiesti doar pentru persoana de langa tine.Poate o sa imi spuna cineva cum este barbatul ideal...eu cred ca trebuie sa daruiasca iubire,atentie,protectie si femeia este foarte multumita.In schimb este foarte greu sa gasesti femeia ideala...fiindca este foarte greu sa fii FEMEIE...sotie,mama,amanta,iubita,prietena,sora...toate intr-un trup plapand..angelic.As vrea sa dau totul si sa primesc totul...fara interese ascunse,materiale,meschine ....stiu ca Tu exsisti....te astept!!!!
PS: Am aflat ca fosta sotie are un baietel de 1luna si jumatate....am avut pe moment sentimente de intristare si bucurie.am fost trist fiindca nu am si eu un copil...parca totul imi merge pe dos...am fost bucuros fiindca ei ii merge bine si stiu cat de mult isi dorea un ingeras.Mi-au venit in minte momentele cand era dusa in sala de operatie fiindca copilul nostru murise la numai 2 luni .A trebuit sa o conving sa accepte avortul pentru ca riscul unei infectii era foarte mare...da!!..mi-am adus aminte acei ochi tristi ce ma tinteau si parca ma rugau sa fac o minune...sa ii spun ca puiul nostru nu este mort ci traieste.Am fost puternic ...trebuia sa ii dau ei toata puterea mea...iar cand am ramas singur am plans in hohote si l-am blestemat pe Dumnezeu...blasfemia vietii mele!!!:(:(:(....Acele momente mi-au venit in minte,apoi imaginea ei actuala cu baietelul ei in brate...fericirea de pe chipul ei...Da!!!...sunt fericit...si sunt sigur ca si eu voi avea odata un ingeras
.
Am multe de spus...dar voi plictisi si ma voi plictisi...merg sa fumez o tigara!!!

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt regrete care ne urmaresc toata viata.
    Vizualizate in timp...parca se contureaza si ne definesc ca om.Inchidem ochii si ne imaginam ...daca...
    Dar asa a fost sa fie...

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne,cata putere poate avea un om pentru a trece prin pierderea propriului copil...si a putea sa se ridice si sa mearga mai departe,sunt total impresionata

    RăspundețiȘtergere